Narcolepsia e o tulburare neurologică cronică, ce presupune pierderea abilității creierului de a regla ciclurile de culcare-sculare a organismului. Persoanele bolnave de narcolepsie suferă de somnolență excesivă în timpul zilei, se simt foarte obosite, pot adormi la momente nepotrivite, fără a putea să se controleze în aceste momente, din cauza slăbiciunilor musculare. La prima vedere, bolnavii narcolepsici pot fi confundați cu cei bolnavi de insomnie, dar boala primei categorii de oameni este cu mult mai gravă.
Melody Zarnk, bolnavă de narcolepsie de aproape 30 de ani, povestește cum e să fii bolnav de această tulburare nervoasă.
Dacă vrei să simți cum e să fii narcoleptic, ai putea să nu dormi timp de 2—3 zile. Noi, narcolepticii, ne simțim așa în fiecare zi. La 21 de ani am observat că, dacă conduceam mult timp automobilul, trebuia să fac pauze dese și să dorm. Credeam că, pur și simplu, nu dorm de ajuns, dar acesta era doar începutul primei faze de narcolepsie.
Omul sănătos începe să vadă vise doar peste o oră și jumătate după ce adoarme, pe când un narcoleptic începe să vadă vise imediat cum adoarme. Eu văd vise cu ochii deschiși, atunci când încă sunt trează. Pentru mine visele sunt ca halucinațiile, sunt foarte realiste. Dacă, de exemplu, mă mușcă un țânțar, simt o usturime în zona de piele afectată.
Deseori se întâmplă se răspund sau să reacționez cu o întârziere de câteva secunde, mai ales dacă fac mișcări ce se repetă. Odată am adormit în timp ce râdeam la o scenă de film la cinematograf. Capul a căzut pe speteaza scaunului, iar în ochi mi s-a întunecat. Nu puteam să mă mișc, nu puteam mișca capul într-o parte sau alta; bine că soțul era alături și a putut să mă ajute să mă scol și să ies din cinematograf.
Oamenii de știință promit un preparat medicinal de pe o zi pe alta; un medicament ce ar ajuta oamenii cu probleme ca ale mele. Nu-mi fac speranțe mari, dar ar fi așa de plăcut să mă culc, fără să-mi fie teamă…
