Tardigrada e o nevertebrată microscopică, apropiată de artropode. Locuiește în mare parte în apă. Unii oameni de științe le consideră apropiate tipului Euarthropoda, alții tipurilor Nematoda și Annelida. Acest animal a fost descris pentru prima oară în 1773 de către pastorul și zoologul german Johann August Ephraim Goeze și a fost numit de către acesta „urs mic de apă”. În 1777 omul de științe italian Lazzaro Spallanzani le-a dat denumirea de tardigrado, forma latinizată a cărora este Tardigrada, denumire atribuită în 1840.
Corpul tardigradei înregistrează o lungime de 0,1—1,5 mm, e semitransparent și este alcătuit din patru segmente și un cap. Corpul este înzestrat cu patru perechi de picioare scurte și groase ce au fiecare cârlige. Tardigradele se mișcă încet, cu o viteză de 2—3 mm pe minut. Organele bucale reprezintă o pereche de tije ascuţite, cu ajutorul cărora animalul străpunge membrana algelor și a mușchilor (hrana acestora). Tardigradele sunt înzestrate cu următoarele sisteme: digestiv, excretor, nervos și sexual, dar îi lipsește sistemul respirator și cel sangvin. Tardigrada respiră prin intermediul pielii, iar rolul sângelui îl îndeplinește un lichid special aflat în corpul acesteia.
Masculii se întâlnesc mai rar decât femelele, din această cauză unele femele se înmulțumesc cu ajutorul procesului numit partogeneză (înmulțirea femelelor fără fertilizare).
În lume sunt cunoscute peste 900 de specii de tardigrade. Din cauza dimensiunilor reduse și a abilității de a suporta frigul, aria de răspândire a acestora se întinde de la munții Himalaya (înălțime până la 6000m) și până la adâncurile maritime (până la 4000m). Aceste animale au fost găsite atât în surse de apă fierbinte, cât și sub gheață. Cam 10% de tardigrade se întâlnesc în mediul acvatic, majoritatea trăiesc pe uscat, în medii unde se află mușchi și licheni, copaci, pietre și pereți de piatră. Conform studiilor arheologice, tardigradele locuiesc pe Pământ de mai mult de 500 de milioane de ani.
Tardigradele sunt „faimoase” din cauza că sunt foarte rezistente. Atunci când nimeresc în condiții nepotrivite pentru viață, pot cădea în anabioză și pot să se afle în ea timp de câțiva ani, iar atunci când condițiile devin bune — își revin repede. Supraviețuiesc aceste animale datorită procesului numit anhidrobioză (stare de viaţă latentă determinată de lipsa completă a apei prin uscarea ţesuturilor). Tardigradele își trag membrele în interior, își micșorează în acest fel dimensiunile și iau forma de poloboc, suprafața exterioară se acoperă cu un strat special, ce previne evaporarea.
În stare de anabioză, tardigradele sunt în stare să facă față nenumăratelor încercări.
Temperatură
- au fost în stare să reziste tip de 20 de luni în aer lichid la o temperatură de −193 °C
- o înghețare cu heliu lichid timp de 8 ore la o temperatură de −271 °C
- încălzire până la 60—65 °С timp de 10 ore și până la 100 °С timp de o oră
- în regim „înghețat” aceste animale pot trăi până la 10 ani, în regim normal — doar 1 an.
Radiație
O radiație ionică de 570’000 de röntgeni a ucis jumătate din tardigradele supuse experimentului. Pentru om doza mortală de radiație este de doar 500 de röntgeni.
Tardigradele își pot restabili celulele DNA care au fost afectate de radiație.
Atmosferă
Se pot afla timp îndelungat în dioxid de carbon, hidrogen sulfurat.
Presiune
Într-un experiment tardigradele au fost puse într-un pachet de plastic ermetic, iar acesta a fost pus într-o încăpere ce suportă presiuni înalte, în care presiunea a fost ridicată până la 6000 de atmosfere (număr ce e de aproape 6 ori mai mare ca presiunea în Groapa Marianelor, cel mai jos punct al Pământului).
Cosmos
Un grup de tardigrade afost supus radiației cosmice timp de 10 zile. După aceasta, ele erau uscate, dar și-au revenit rapid la condițiile din nava cosmică.
Alt grup de tardigrade a fost supusă radiației ultraviolete de tip A și B. Toate tardigradele au rămas în viață.
Alt grup de tardigrade a fost supusă radiației ultraviolete de spectru deplin. Au supraviețuit doar 12% de animale. Acestea au putut să se înmulțească mai departe, dar au murit peste câteva zile după întoarcerea pe Pământ.
Apropo, în română, acest animal este numit atât tardigrad, cât și tardigradă. Pluralul — tardigrade, tardigrazi.
