Fiecare din noi vrea să facă cât mai mulți bani și să lucreze cât mai puțin posibil. Unora le reușește, altora — nu. Unii acumulează toată viața bani pentru a cumpăra o casă, alții — cumpără case și le dau în chirie.
Istoriile de succes sunt diferite. Dar ele au ceva în comun. Acest lucru comun l-a observat printre primii Robert Kiyosaki, acum cincizeci de ani în urmă. Acesta a adunat observațiile sale într-o carte întitulată „Tată bogat, tată sărac”, iar prin intermediul ei le-a povestit milioanelor de oameni secretul de îmbogățire.
Doi tați
Sunt milioane de cărți pe tema planificării financiare. În internet, zilnic, un expert povestește despre cum să-ți mărești veniturile, cum să acumulezi bani, unde să-i investești și unde nu ar trebui să investești. Sunt sfaturi bune, dar sunt și sfaturi dubioase. Fiecare din noi alege sfaturile potrivite situației și intuiției.
Robert Kiyosaki este convins că primul pas spre acumularea de bani constă în schimbarea atitudinii față de bani. Fără de asta, nu vă va reuși nimic.
În copilărie Robert urmărea doi tați: pe tatăl său și pe cel al celui mai bun prieten. Tatăl lui Robert e un bărbat educat, cu diplomă de doctor. El a făcut un curs universitar de 4 ani doar în doar 2 ani, după aceasta a terminat universitățile Stanford, Chicago și Northwestern. Cel de-al doilea tată nu a terminat nici măcar 8 clase.
Ambii lucrau cu sârguinţă și ambii au făcut carieră. Ambii câștigau mulți bani. Doar că tatăl lui Robert se confrunta mereu cu probleme financiare, iar al doilea tată — a devenit unul din cei mai bogați oameni din insula Hawaii.
Robert învăța de la ambii. Și a aflat de ce unor oameni le este greu să facă bani, iar altora ușor. Secretul e în diferența de atitudine a taților față de bani.
Kiyosaki a descris metoda de îmbogățire, având ca model metaforic ambii tați și a reușit să învețe milioane de oameni din lumea întreagă să-și mărească capitalurile.
Robert scria despre americani și pentru americani și asta — cu 20 de ani în urmă. Sfaturile lui practice pot părea nepotrivite pentru regiunea și timpurile noastre: nu avem sistem ipotecar ieftin, nu avem posibilitate de a cumpăra imobile fără garanţii. Procurarea de metale preţioase în perspectivă scurtă nu este rentabilă, în perspectivă lungă — aduce un profit neînsemnat.
Diferența de viziuni
Kiyosaki este încrezut: fiecare om poate deveni bogat. Dar pentru început trebuie de înțeles și de analizat tipurile de oameni. Robert evidențiază 4 tipuri de oameni, pe care îi repartizează în așa-numitul Cadran al banilor.
Angajatul — persoana care lucrează pentru cineva: pentru stat sau pentru companii particulare. Să devenim angajați ne programează de mici părinții.
Mama îmi spunea când eram mică: „Ai nevoie de note bune, în așa fel îți va fi mai ușor să intri la o universitate bună”. Am terminat școala cu diplomă de merit și am intrat la o universitate de prestigiu. Mama a continuat: „Ai grijă de note. Diploma te va ajuta să primești un post de muncă bine plătit.”
Am învățat doar pe note de 10 în primul an de universitate. Apoi am înțeles că, atât timp cât eu învăț, colegii primesc de la viața de zi cu zi experiență și bani. Atunci m-am angajat la o gazetă. Peste jumătate de an primeam atâți bani, cât primeau jurnaliștii ce aveau o experiență de 5 ani de lucru. Am terminat universitatea și treceam de la un serviciu la altul, încet și sigur urcând pe treptele carierei. Acum primesc mult mai mulți bani, decât primeam cu 9 ani în urmă, dar și până acum sunt un angajat.
Sunteți măturător de stradă sau director al unei subdiviziuni a unei companii mari — oricum sunteți doar un angajat. Venitul dumneavoastră e salariul. Și acesta e unicul venit; oricâți bani nu ați primi, trăiți de la un salariu la altul. Puteți avansa pe treptele carierei, dar vă veți lovi de o limită — nu puteți primi mai mulți bani, decât cei alocați pentru poziția ocupată de către dumneavoastră.
Mai multe perspective au persoanele din cadranul din stânga jos — întreprinzătorii (numiți și liber-profesioniști). Acești oameni folosesc capacitățile profesionale pentru activitățile economice individuale. Din această categorie fac parte proprietarii de afaceri mici, întreprinzătorii independenți, specialiștii.
La fel ca și angajații, întreprinzătorii primesc bani pentru timpul pierdut. Dar în comparație cu angajații, care oferă o mare parte din venituri companiei pentru dreptul de a lucra, ultimii primesc toate veniturile.
Întreprinzătorii-specialiști sunt: avocații, stomatologii, juriștii, tâmplarii, stiliștii. Oameni deștepți și profesioniști. Ei construiesc companiile proprii în baza cunoștințelor proprii — combustibilul necesar pentru dezvoltarea companiei. Dacă întreprinzătorul, cu tot cu cunoștințele sale, va părăsi pentru un timp activitatea, veniturile companiei vor scădea.
Patru ani în urmă am elaborat un program sportiv pentru doamne. Am arendat un studio. Prietenii și cunoscuții mi-au fost primii clienți. Plata pentru frecventarea programului acopereau cheltuielile de arendă și chiar aduceau un mic profit. Mizer. Dar acest lucru nu mă deranja, pentru că tratam această activitate ca pe un hobby.
O lună și jumătate mai târziu am nimerit într-un accident și mi-am lezat coccisul. Nu mai puteam antrena femeile. Deși au apărut clienți noi, cursurile au fost oprite.
Acest exemplu demonstrează cum se dezvoltă compania, dacă specialistul o părăsește pentru un timp oarecare. Dacă întreprinzătorul ar fi angajat antrenori profesioniști și i-ar fi învățat metoda de predare, atunci chiar și după plecarea lui temporară, studioul și-ar fi continuat activitatea. Așa ar fi procedat oamenii de afaceri.
Oamenii de afaceri (numiți și patroni), în comparație cu întreprinzătorii, nu au cunoștințele necesare pentru sfera în care vor să lanseze o afacere.
Lista de oameni bogați, care nu au cunoștințe de specialitate, poate fi alcătuită la nesfârșit. Dar acest lucru nu înseamnă că acești oameni sunt nerozi. Mintea lor, în comparație cu cel al întreprinzătorilor, nu este una academică. Oamenii de afaceri pot găsi oameni deștepți, care fac lucrul pentru ei.
Companiile oamenilor de afaceri înfloresc și aduc venituri, deși ei nu lucrează, în sensul obișnuit al acestui cuvânt. Oamenii de afaceri nu vând timpul propriu pentru bani, așa cum o fac angajații și întreprinzătorii. Ei organizează procesele de business în așa fel, ca companiile să aducă venit.
Investitorii vor ca banii să lucreze pentru ei. În primul rând, pe ei îi interesează cât de repede se vor recupera banii investiți.
Warren Buffett — unul din cei mai bogați oameni din lume, investitor american, a găsit în 1962 compania de textile „Berkshire Hathaway”. La acel moment o acțiune a companiei costa 19$, dar nimeni nu vroia să plătească mai mult de 8$ pentru o acțiune. Nimeni, în afară de Buffett.
În 1965 lui Warren Buffett îi aparațineau 49% de acțiuni și el a fost ales director al companiei. Omul de afaceri nu s-a apucat să pună la punct producția de textile, iar toate veniturile companiei le-a investit în cumpărarea de hârtii de valoare. Banii investiți în companie s-au recuperat timp de 1,5 ani.
Investitorii, la fel ca și oamenii de afaceri, dispun pe deplin de timpul propriu. Angajații și întreprinzătorii depind de timp și sunt limitați în venituri. Primii — pentru că lucrează pentru alți oameni, ultimii — pentru că lucrează pentru sine.
Pentru a face bani adevărați, e nevoie de a acționa în două cadrane simultan.
Dar suntem împiedicați de frică și de dorința de a avea bunuri. Angajatul se teme să piardă locul stabil de lucru, iar întreprinzătorul — afacerea. Ambii se tem de posibilitatea de a rămâne fără surse de venit și de imposibilitatea de a procura lucrurile dorite.
Greșelile omului sărac
Motivul fricii angajatului și a întreprinzătorului este ascuns în atitudinea față de bani. Și unul și altul lucrează, pentru a primi mai mulți bani. Când le reușește, se lasă duși de dorința de a cumpăra bunuri. Oamenii se scoală dimineața devreme, se duc la serviciu, achită facturile și visează la lucruri pentru care nu le ajung bani. Ca niște veverițe care fug într-o roată.
Mai departe funcționează principiul babei și a coveții rupte. Cu cât mai mulți bani câștigă omul sărac, cu atât mai multe bunuri cumpără și dorește să cumpere. Tot timpul nu ajung bani.
Săracul nu este prost. El încearcă să scape din această roată prin trei căi.
Prima — economiile. A aduna bani pentru viitor e o abilitate de folos, oamenii bogați procedează la fel. Doar că economiile săracilor sunt de acumulare, ei nu își înmulțesc veniturile curente. Vă puteți asigura o existență demnă la pensie și chiar puteți lăsa moștenire nepoților. Dar veniturile nu sunt accesibile la moment, bugetul este redus, nu sunt bani liberi, pentru a-i înmulți. Săracul rămâne sărac.
A doua cale de a scăpa de roată — reducerea cheltuielilor și agonisirea banilor. Planificarea financiară — o abilitate la fel de folos, ca și economiile. Doar că săracii fac din nou o greșeală — ei adună bani pentru a cumpăra bunuri. Atunci când omul sărac adună suma necesară, o cheltuie pentru a cumpăra bunul dorit și se întoarce acolo de unde a început. Începe din nou să adune bani pentru bunul dorit. Acest proces poate lua o viață întreagă.
A treia cale — investirea banilor în active. Cu această activitate se ocupă clasa de mijloc și oamenii de afaceri. Doar că săracii iar greșesc — ei încurcă activele cu pasivele.
Educația financiară
Kiyosaki vede problema principală a săracilor și a clasei de mijloc în lipsa educației financiare. Bogații cumpără active. Săracii și clasa de mijloc cumpără pasive, pe care le consideră a fi active. Cele mai răspândite exemple de acest fel — atitudinea față de casă sau automobil.
Trei ani în urmă am procurat un apartament. Părinții spuneau că această cumpărătură e cea mai importantă investiție pe care am făcut-o până acum.
Dar apartamentul nu aduce venituri, doar cere bani — credit, servicii comunale, impozit pe imobil. Da, am un acoperiș deasupra capului, dar apartamentul nu reprezintă un activ, așa cum consideră părinții. Acesta e un pasiv, pentru că nu primesc bani pe seama lui.
În weekend scriu un curs de lecții pentru școala de jurnalism. E vorba de un curs online format din 10 lecții. Studenții plătesc pentru a avea acces la lecții, iar eu primesc procent de la fiecare elev. Atât timp cât cursul se bucură de succes, eu primesc bani pe seama lui. Am investit timp și muncă o dată, scriind cursul, dar banii îi primesc de fiecare dată când școala lansează cursul. Acesta e un activ.
Totul e simplu: activul aduce bani, pasivul îi ia.
Problema săracilor nu e în salariile mici, dar în investițiile făcute incorect.
Cheltuielile ambilor tați sunt asemănătoare: mâncare, divertisment, haine, servicii comunale, impozite. Doar că activele tatălui bogat reprezintă surse de venit. Recipise, proprietăți intelectuale, acțiuni — toate aceste active aduc venituri și nu presupun participarea tatălui bogat.
Unica sursă de venit a tatălui e salariul. El îl pierde nu doar pe cheltuieli, dar și pe pasive. Creditul e un pasiv, la fel ca și cardul de credit. Pasivele ard banii, deși pare la prima vedere că e o investiție în viitor.
Clasa de mijloc se teme să piardă banii pe acțiuni și imobile, căci lipsa educației financiare e un risc mare. Rapoartele de bilanț nu sunt echilibrate. Au multe pasive și nu au active adevărate, care ar aduce venituri.
Cu timpul, activele tatălui bogat acoperă cheltuielile lunare. În așa fel el încetează să mai fie dependent de salariu. Următorul pas e investirea rezervelor de bani rezultați din active în active noi.
Kiyosaki este convins că investițiile permanente și logice reprezintă fundamentul unei adevărate bogății. Tatăl sărac trebuie să înceteze să se teamă și să înceapă să se gândească la căile de creștere chiar și a câştigurilor mici.
În 1987 prețurile la imobile în SUA au scăzut considerabil. Oamenii erau demoralizați și nu știau ce să facă. Peste un an, Robert Kiyosaki i-a spus soției sale Kim, că are o șansă să devină investitor. Criza e cel mai bun timp pentru acțiuni.
În 1989 Kim a cumpărat o casă cu două dormitoare și o baie cu 45’000$, plătind o rată inițială de 5’000$. Acum ea are în proprietate peste 1’400 de apartamente, iar veniturile ei anuale ajung la sute de mii de dolari. Kim a folosit criza pentru a lansa o afacere.
O bogăție mare începe de la investiții mici în active adevărate. Trebuie doar să aveți o educație financiară bună, să scăpați de frică și să credeți în victorie.
Gândurile omului bogat
Robert Kiyosaki nu oferă răspunsuri la întrebările „unde să investesc banii, pentru ca să-mi aducă venituri?”, „cât să investesc?”, „cum să calculez riscurile?”. El schimbă mentalitatea, învață cum să conduci cu banii, să nu cazi pradă lor.
Acest lucru seamănă cu un truc de magie: te gândești că poți primi mai mulți bani și îi primești. De fapt, e un lucru obișnuit pentru creier. Dacă ne spunem: „nu pot”, creierul începe să se relaxeze și nu caută variante. Dacă ne spunem: „CUM se poate primi”, în creier ajunge un semnal, o cerere. El lucrează și propune idei și metode de majorare a veniturilor.
Am studiat cărțile și lecțiile lui Robert Kiyosaki și mi-am notat câteva idei, care mi-au stimulat creierul să înceapă să lucreze. Posibil, această listă vă va ajuta și pe dumneavoastră.
Oamenii bogați nu lucrează pentru bani. Dar nici pentru idee. Bogații lucrează pentru experiență.
Găsiți surse de venituri pasive. Nu trebuie să părăsiți locul actual de muncă și să dați ultimii bani pe acțiuni. Lucrați: faceți așa ca veniturile dumneavoastră să fie stabile. În timpul liber puteți studia piața, vă puteți uita ce se întâmplă în jur. Creierul dvs. va găsi o cale de a vă îmbogăți.
Cei mai buni învățători ai oamenilor bogați sunt greșelile. În 2012 Robert Kiyosaki a pierdut o dispută judecătărească ce avea loc câțiva ani de-a rândul și a declarat compania sa insolventă. Kiyosaki a pierdut nu o dată milioane. Dar le-a cîștigat din nou și, iarăși, din nou. Nu vă opriți, dacă ceva nu s-a primit. Țineți cont de greșelile anterioare și încercați altceva.
Învestiți mai bine bani în cunoștințe despre investiții, decât în acțiuni pe care le puteți pierde rapid. Educația financiară e ceva ce multora le lipsește. Kiyosaki îndeamnă cititorii săi să frecventeze cursuri, dar nu pur și simplu să învețe teoria, dar să înțeleagă chițibușurile, lipsite la prima vedere, de importanță.
Motoarele afacerilor sunt oamenii deștepți. Nu aspirați să aveți 25 de specialități. Găsiți oameni instruiți și angajați-i.
Bogatul se gândește la majorarea activelor și micșorarea pasivelor. Înainte de a cumpăra ceva scump, gândiți-vă la câți bani va mai trebui să investiți în acel obiect, ca consecință.
