Această persoană e mai bogată ca Bill Gates și Warren Buffett. A fost, de fapt. A murit acum 96 de ani și se numea Andrew Carnegie. Cum omul de afaceri, proprietarul celei mai mari companii metalurgice din lume a putut să creeze unul din cele mai mari și influente imperii, cum a reușit să ajungă miliardar, fiind doar un imigrant sărac, poposit în SUA?
Se consideră că Carnegie cunoștea câteva secrete, care l-au ajutat să devină bogat. Dar, la prima vedere, acestea nu pot fi considerate secrete, căci sunt accesibile fiecărui om, de multe ori sunt prea evidente, încât nici nu le observăm. Vedeți mai jos câteva sfaturi pe care Andrew Carnegie le dădea oamenilor din jurul său.
Ieși din umbră
Odată un tânăr a venit în oficiul omului de afaceri, pentru a-i lua un interviu și pentru a afla cum acesta a ajuns să fie bogat. Carnegie a hotărât să evite povestirea istoriei sale de la sărăcie la bogăție, despre relațiile sale cu oamenii de afaceri din acea vreme, despre influența sa. În loc de istoria lungă, acesta i-a povestit tânărului doar un fragment din viața sa.
Carnegie a spus că cel mai important lucru din viața sa a fost abilitatea de a uita de probleme și de a zâmbi vieții. Omul de afaceri a menționat faptul că talentul său de a privi la viață cu o porție veșnică de optimism e mai valoros ca posesia câtorva milioane de dolari.
„Tinerii trebuie să știe că această abilitate poate fi dezvoltată” — a continuat Carnegie. „Mintea, la fel ca și corpul, trebuie să fie scoasă din întuneric la lumină.”
Acest lucru e actual și în afaceri. Fiind liber de perceperea în mod negativist a lumii, Carnegie a fost în stare să-și concentreze atenția asupra lucrurilor bune, să fie în stare să-și restabilească energia după eșecuri, să găsească posibilități și soluții acolo unde au eșuat alții.
Cât de des vă apar gânduri pesimiste, cât de des purtați un dialog intern cu nuanțe negative? Nu vă reușesc lucrurile și scăpați posibilități, doar din cauza că gândurile vă sunt „umbrite”? Câte lucruri v-ar reuși, dacă permanent v-ați aduce aminte de sfatul dat de Andrew Carnegie?
Cinstea e mai scumpă ca banii
Carnegie avea o afacere comună cu bancherul J. P. Morgan. La un anumit moment bancherul a hotărât să dețină afacerea în întregime și i-a propus lui Carnegie să-i vândă partea sa. Ultimul a căzut de acord, trebuia doar să hotărască prețul de vânzare a cotei sale.
Andrew Carnegie s-a gândit și i-a propus bancherului prețul de 60’000$: costul acțiunilor sale era de 50’000$, iar interesul său era de 10’000$. Morgan a căzut de acord, iar contractul de vânzare a acțiunilor a fost transmis mai târziu în biroul bancherului.
Dar, chiar a doua zi Carnegie a fost sunat de către bancher.
„D-le Carnegie, ați greșit”, — a spus Morgan. „Vindeți acțiunile cu 10’000$ mai puțin, decât prețul de evaluare a acestora.” Bancherul a stabilit că cota parte a lui Carnegie era de 60’000$, iar cu cei 10’000 în plus, prețul final ar fi trebui să fie 70’000$, nu 60’000 — cum s-au înțeles în ajun. În așa fel, Carnegie a primit de la Morgan un cec de 70’000$.
Care este morala acestei istorii? Carnegie spunea că Morgan putea să-și lase sie suma de 10’000$ (apropo, în zilele noastre această sumă, având în vedere inflația, reprezintă echivalentul a 130’000$). Dar Morgan a refuzat. Carnegie scria mai târziu despre acest caz: „Afacerile mari sunt bazate pe o onestitate maximă”. E mai bine să pierzi bani în perioadă scurtă de timp, decât să-ți pierzi reputația în perpectivă lungă.
Regula celor nouă zecimi
Această istorie e despre un bătrân ce a schimbat viața lui Carnegie. Viața acelei persoane a fost plină de evenimente tragice, lipsită de noroc. Oamenii din jur îi purtau mila, dar bătrânul spunea: „Este adevărat ceea ce spuneți — am dus o viață lungă și plină de suferințe și neplăceri. Dar mai este un lucru, destul de interesant — 9 din 10 neplăceri ale mele nu au avut loc în realitate.”
Carnegie a realizat că majoritatea problemelor și îndoielilor care ne deranjează sunt nefondate și nu există în realitate. Creierul nostru are tendința să modeleze cele mai rele variante posibile, iar noi acționăm corespunzător. Dar majoritatea scenariilor (mai ales cele negativiste) pregătite de creier nu se realizează, iar chiar dacă unele au loc, atunci consecințele nu sunt întotdeauna chiar atât de proaste.
Cunoscând „regula celor nouă zecimi”, Carnegie a scăpat de frica de necunoscut și și-a asumat riscuri necesare pentru a ajunge la succes.
Prinde „fulgerul”
Atunci când Carnegie trecea un interviu de angajare la primul său job, a fost întrebat când poate începe lucrul. Majoritatea oamenilor au nevoie de la câteva zile la câteva săptămâni pentru a trece de la serviciul vechi la cel nou. Carnegie a răspuns: „Pot începe chiar acum.”
„Ar fi fost o greșeală să las să-mi scape o astfel de posibilitate”, — scria mai târziu Carnegie. „Postul îmi era propus anume mie, dar multe s-ar fi putut întâmpla și acesta ar fi putut fi propus altcuiva. Eu am preferat să rămân și să încep imediat lucrul.” Andrew Carnegie nu s-a gândit prea mult și a hotărât să acționeze rapid. A hotărât să-și asume un risc și să nu aștepte, atfel ar fi riscat mai mult — exista riscul de a pierde o posibilitate în întregime.
Acest sfat poate fi legat și de cazul de vânzare a părții de afacere bancherului Morgan. Carnegie, atunci când a înțeles că compania nu-i mai este interesantă, a hotărât să scape imediat de acțiuni. Altcineva în locul său ar fi stat mult mai mult timp pe gânduri, căci nu este o decizie simplă. Dar Carnegie a spus: „Sunt gata să vând acțiunile chiar acum.” Această decizie a fost una corectă, căci așa s-a întâmplat că, în scurt timp compania a falimentat.
Desigur, întotdeauna trebuie de studiat situația, de evidențiat plusurile și minusurile, dar dacă în viață apare o posibilitate evidentă, nu riscați să o pierdeți. Cum ar fi spus Carnegie — prindeți „fulgerul”.
Motivație preț de 2,5$
La începutul carierei sale Carnegie a primit un premiu în valoare de 2,5$. El a hotărât să dea acești bani părinților săi, pentru a-i susține financiar. Carnegie scria mai târziu: „Niciun alt succes ulterior nu m-au făcut să mă simt mai bine ca în momentul în care am hotărât să-mi ajut părinții… atunci mă simțeam în ceruri.”
Anume din acel moment Carnegie a înțeles că vrea să devină bogat. Nu pentru sine. El visa la bani pentru părinții săi, pentru ca ei să poată duce o viață decentă.
Cum numai Carnegie a găsit motivația adevărată, entuziasmul și capacitățile sale au crescut considerabil. El nu avea un stimul evident pentru a se ajuta pe sine, dar era inspirat și motivat să ajute pe altcineva.
Oricând veți face ceva pentru părinți, copii sau oameni străini, care nici măcar nu vă cunosc numele — la bază trebuie să fie un stimul, care vă va ajuta să vă isprăviți cu greutățile care apar în drumul spre succes.
Găsiți acea motivație de „2,5$”, căci anume ea vă poate arăta valorile adevărate și vă poate ajuta să identificați scopurile.
Andrew Carnegie e un exemplu ce demonstrează faptul că, dacă lucrezi, îți scoți mintea din întuneric la lumină, riști, acționezi rapid și ai grijă să nu-ți pătezi reputația — poți atinge înălțimi considerabile.
Aici mai putem adăuga că omul de afaceri Carnegie e doar unul din cei care și-a făurit calea și a ajuns un om foarte bogat. Găsiți acea persoană care v-a impresionat și care a făcut lucruri care vă fac pielea de găină. Studiați ce, când și cum a reușit să-și croiască drumul spre succes și veți reuși.
Observați — majoritatea oamenilor se îmbogățesc nu pentru că vor să fie bogați, dar pentru că nu vor să fie săraci.
